Pim si Pam January 2, 2010

Povestioara scurta despre relatiile intre frati:

A fost odată o familie de veveriţe. Ei trăiau într-o pădure îndepărtată alături de multe alte animale. Tata veveriţă şi mama veveriţă aveau doi pui: puiul cel mare, Pam şi frăţiorul său, Pim. Părinţii erau foarte mîndrii de Pam, pentru că câştiga toate concursurile de cules ghinde din pădure, avea cea mai curată cameră din vizuină.

Mama veveriţă era foarte mândră de coada stufoasă şi lucioasă a fiului ei mai mare. Şi mereu îi spunea lui Pim: „Uite ce coadă frumoasă şi îngrijită are fratele tău!”. Dar Pim nu-şi dorea o coadă aşa de îngrijită pentru că lui îi plăcea mai tare să spulbere frunzele de pe jos, cu coada sa.

Şi tata veveriţă îi spunea lui Pim: „Noroc cu fratele tău, că a câştigat marea cupă, aşa putem ieşi cu coada sus pe potecuţă!”

Pim era foarte trist şi invidios, şi oricât se străduia să culeagă mai multe ghinde, de fiecare dată rămânea cu trei, patru ghinde şi restul tolbei era plină cu frunze frumos colorate.

Într-o zi s-a făcut un mare concurs de construit figurine cu frunze şi crenguţe. Pim a fost fericit când a auzit de un astfel de concurs şi trist pentru că nu ştia cum să le ceară voie părinţilor. În cele din urmă s-a hotărât să meargă, fără să le spună părinţilor. La acest concurs, Pim a câştigat marele trofeu al pădurii la decorat crenguţe. Toată pădurea vuia despre marele artist al frunzelor. Aceste veşti au ajuns şi la urechile părinţilor lui. Au fost foarte miraţi să descopere că micul lor năzdrăvan era un mare artist. Şi sufletul lor s-a umplut de mândrie la auzul acestor veşti.

Şi aşa, Pim şi Pam au putut pleca fiecare pe drumul său, cu obstacole şi bucurii. Întâlnindu-se fericiţi de fiecare dată la diverse răscruci. Nemaitrebuind ca Pim să mai stea vreodată în umbra cozii fratelui său, Pam.

Bursucelul Toni si labutele lui January 2, 2010

Poveste terapeutica – diminuarea comportamentului neadecvat de a baga mainile sau alte obiecte in gura:

Intr-o padure mare traia o familie de bursuci : mama bursuc, tata bursuc si puiul bursucel pe care il chema Toni.

Toni era un bursuc care stia o gramada de lucruri si avea multe idei interesante. El mergea la scoala animalutelor din padure. Uneori ii placea la scoala, alteori nu ii placea. Nu ii placea cand colegii lui iepurasii, ursuletii vorbeau foarte tare ; nu-i placea ca uneori el vroia sa viseze cu ochii deschisi si atunci avea de rezolvat si o fisa  iar invatatoarea vulpita ii spunea sa fie atent.

El era un bursuc foarte vesel si prietenos. Isi dorea foarte tare sa se joace cu celelalte animalute din clasa, sa fie prietenul lor. Doar ca uneori, dorindu-si sa se joace si sa fie placut de ceilalti, facea cam orice le-ar fi facut placere sau ii amuza pe ceilalti.

Bursucului Toni ii mai placea foarte mult sa isi tina labutele in gura. Ii placea sa isi linga si muste labutele cu care scria. Uneori il linistea si ajungea sa isi tina labutele in gura si cand era la scoala. Invatatoarea vulpita ii spunea ca are labutele murdare si se poate imbolnavi sau ii spunea ca e un gest nepoliticos insa bursucelul Toni nu se oprea. Vulpita invatatoare ii spunea sa scoata labutele din gura ca sa il ajute sa stea adecvat cand invata ceva. Uneoeri el scotea labuta din gura, alteori nu.

Intr-o zi se juca cu celelalte animalute in mijlocul clasei din poienita. Si cum lui Toni ii placea sa bage in gura si sa guste diferite lucruri, a muscat labuta picior a iepurasului Miki. Acesta s-a uitat foarte mirat spre Toni. Nimeni nu il mai muscase pana atunci de labuta piciorului. Stia ca asta e nepotrivit si nu stia cum sa reactioneze. Asa ca a inceput sa rada incurcat. Cand Toni l-a vazut razand s-a bucurat foarte tare, s-a gandit ca Miki il place daca a ras cand l-a muscat de laba piciorului. Asa ca Toni l-a mai muscat o data si a si lins cu limba laba piciorului lui Miki. Celelalte animalute care se jucau in preajma lor au vazut gestul lui Toni si fiind uimite au inceput si ele sa rada. Doar ca nu radeau ca atunci cand Toni spunea o gluma amuzanta ci radeau pentru ca erau foarte surprinse si mirate ca Toni il musca pe Miki de labuta piciorului. Aceleasi labute cu care Miki mergea pe jos prin noroi. Uneori putea sa calce din greseala in tot felul de gunoaie, mizerii, balti murdare. Cu aceleasi labute iepurasul calca prin toaleta animalelor, unde cateodata era murdar.

De aceea toate animalutele erau asa surprinse de gestul lui Toni, nu intelegeau cum de pune limba si gura pe piciorul lui Miki.

Insa Toni cand i-a vazut pe toti razand a crezut ca gestul lui e amuzant si a inceput sa alerge si dupa piciorul veveritei Reta. Si a muscat-o si pe ea de labuta murdara, apoi a alergat si dupa labuta murdara a porcusorului Leo. Toate animalutele fugeau incurcate si in acelasi timp amuzate de gestul ciudat al lui Toni.

Dupa ce Toni face astfel de gesturi nepotrivite, colegii lui il tachineaza sau glumesc pe seama lui. Atunci Toni sufera si se simte jignit.

La sfarsitul orei invatatoarea vulpita i-a spus lui Toni sa stea linistit : animalutele din clasa vor ramane in continuare prietenele lui caci el are multe idei interesante si haioase. Si nu trebuie sa le muste labutele pentru a le castiga prietenia. Ajunge doar sa vorbeasca cu ele.

Dupa aceasta zi, Toni a invatat ca uneori animalutele rad nu doar cand sunt amuzate , fericite ci si atunci cand el face un gest iesit din comun, nepotrivit.

Si ei sunt prietenosi si buni cu el mai ales cand el are grija si face mai putine gesturi nepotrivite si vorbeste mai mult despre lucrurile interesante pe care le stie.

autor: Irina Ioana Calota

http://atelierecreative.wordpress.com

Despre mine January 2, 2010

Irina Ioana Calota

0724317779                                                                                                                                                                                    irinacalota@yahoo.com

psiholog clinician autonom, membru al Colegiului Psihologilor din Romania

Pregatire academica

- absolvent master Facultatea de Comunicare si Relatii publice, SNSPA, master in Comunicare manageriala si Resurse Umane

- absolvent Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Bucuresti, sectia Psihologie

- in proces de formare in Programul de pregatire profesionala in psihologie si psihoterapie adleriana, APPAR

- in proces de formare in terapie prin joc si dramaterapie, Asociatia de terapie prin joc si Dramaterapie din Romania

- curs “Pierderile si travaliul de doliu”, instructor Dr. Sue Jennings, Asociaţia de Terapie prin joc şi dramaterapie din Romania

- curs „ Lucrul creativ cu copiii cu autism”, instructor Dr. Sue Jennings, Asociatia de terapie prin joc si dramaterapie din Romania

- curs „Psihoterapia copilului”, instructor Anda Păcurar, Asociaţia pentru Psihologie şi Psihoterapie Adleriană

- conferinţa internaţională cu tema ”Autismul şi adolescenţa”

- curs „Gestalt terapie”, instructor Dr. Andre Moreau, Y VOIR CLAIR

- curs „Metoda E.S.P.E.R.E. : Managementul comunicării şi relaţiilor interpersonale”, instructor Aleth Naquet, centrul ADRES

- cursuri de dezvoltare personală, instructor psih. Claudia Jimeno Beltran

- curs „Abordarea terapeutică a toxicodependenţei”, Organizaţia Salvaţi copiii

- cursuri de analiză şi dezvoltare personală, Societatea de Psihoterapie Experienţială Română, instructori Cătălin Nedelcea, Angela Ionescu, Paula Dumitru, Monica Ţambrea

- curs de actorie in cadrul Şcolii de Arta, Ploiesti

Experienta profesionala

- concepere si sustinere de ateliere – tabere de creativitate pentru copii

- terapie dinamica cu copiii cu autism: interventie terapeutica post ABA folosind multiple tehnici dinamice, Asociatia pentru Ajutorarea Copiilor cu Autism din Romania “Horia Motoi” (AACAR)

- terapie dinamica cu copiii cu Asperger

- traininguri de anger management si stress management, Profis Consult

- cursuri de dezvoltare personala: Comunicare interpersonala si Inteligenta emotionala, Ardis Consulting

Rolul insotitorului si sistemul motivator January 2, 2010

Partea a II-a – rolul insotitorului si sistemul motivator

La initierea demersului scolar exista posibilitatea ca inca copilul sa nu fi ajuns la motivatia intrinseca de a face anumite lucruri si sa ii fie inca greu sa respecte anumite reguli sau sa isi controleze toate reactiile, motiv pentru care e de preferat sa ii venim in ajutor prin construirea unui sistem motivator cand incepe scoala.

Pentru a putea lucra cu acest sistem motivator este importanta introducerea unei persoane care sa il insoteasca la scoala. Aceasta trebuie sa se integreze in timpul programului scolar in asa fel incat sa fie perceputa de ceilalti copii ca un ajutor al pedagogilor nu ca Fata sau Baiatul care vine cu copilul pentru a ii oferi acestuia ajutor special. Daca, in schimb, copiii din colectiv simt ca rolul insotitorului este doar de a ajuta sau corecta copilul cu autism, acestuia i se va pune cu usurinta o eticheta nefavorabila care se va rasfrange asupra comportamentului colegilor de clasa. Acestia se vor adresa direct insotitorului cand vor sa interactioneze cu copilul, se vor plange acestuia in legatura cu comportamentele nepotrivite ale copilului etc. Toate aceste situatii vor fi sesizate de copilul cu autism si vor putea ingreuna afirmarea independentei si autonomiei sale, nu in ultimul rand prin identificarea acestuia cu propria eticheta.

Din aceste motive este foarte importanta maniera de lucru a insotitorului de la introducerea pana la retragerea sa din programul scolar. Rolul sau este de a fi un bun observator care sa noteze ceea ce face copilul si un fin interpret al dinamicii dintre copii, care sa intervina mai putin direct in situatiile dificile. Acesta trebuie sa devina o Umbra mai subtila care din respect pentru autonomia si independenta copilului are o abordare mai putin directa si interventii mai discrete.

Prezenta unui insotitor eficace la scoala aduce multiple beneficii copilului. Acesta capata din ce in ce mai multa incredere in propriile resurse, are mai multa libertate de a experimenta diverse moduri de reactie, castiga capacitatea de a suporta consecintele logice si firesti ale situatiei si invata mai usor din experienta. Un alt beneficiu este acela de a isi putea asuma singur victoria gestionarii adecvate a unei situatii, caci in loc de a actiona sub influenta interventiei Umbrei, este nevoit sa caute in interiorul sau solutii in loc de a le astepta din afara. Astfel poate capata mai multa incredere in propriile lui capacitati. In momentul in care copilul are deja o imagine despre Sine, un contact cu Eul sau si insotitorul il corecteaza pe loc atunci cand acesta manifesta un comportament nu foarte neadecvat cum ar fi vorbitul neintrebat in timpul orei, acesta va resimti puternic acest lucru la nivelul increderii in propriile forte si mai mult decat atat, isi va dezvolta o dependenta fata de interventia corectoare a insotitorului, subminand astfel dezvoltarea propriului autocontrol.

De aceea este de recomandat ca insotitorul sa nu intervina intruziv si evident in astfel de circumstante, ci sa actioneze subtil, sprijinind capacitatea copilului de constientizare si autocontrol. In plus este esential sa se creeze programe speciale acasa pentru reducerea manifestarilor neadecvate din timpul scolii.

Aceste programe pot include technici precum jocurile de rol, discutiile clarificatoare si povestile terapeutice si sociale adaptate nevoilor specifice ale copilului etc. Astfel abordarea este una mai putin intruziva care permite concentrarea si pe ceea ce are copilul de spus, lasand sa iasa la iveala lucruri precum felul in care resimte acesta situatia respectiva, ce i s-a parut greu sa faca sau care crede ca sunt consecintele comportamentului sau neadecvat. Tot demersul terapeutic este indreptat spre ghidarea copilului in propriul proces de constientizare a dificultatilor si solutiilor adecvate, ferindu-se de a ii oferi direct un model prestabilit de reactie.

Sistemul motivator se axeaza pe observarea zonelor ce prezinta dificultati persistente in comportamentul copilului la scoala. Pe baza respectivelor observatii urmeaza construirea unui set de reguli ce ii vor fi prezentate copilului si care trebuie formulate in maniera pozitiva si la persoana intai. De exemplu, se pot folosi formule ca „Vorbesc cand am ridicat mana si sunt numit” in loc de „Nu vorbim neintrebati in timpul activitatilor” sau „Ma joc cu copiii in pauze” in loc de „In pauze nu stau singur” etc. Iar ultimul pas este discutarea regulilor in profunzime si alegerea consecintelor pe care le va produce respectarea sau nerespectarea acestora.

Este esential ca regulile sa fie stabilite impreuna cu copilul pentru a ii arata astfel ca este respectat si ca parerile lui sunt importante. Acest demers il ajuta foarte mult in a intelege ca regulile nu sunt interventii arbitrare aparute ca urmare a unui comportament „rau” al lui ci au rolul de a il incuraja pentru a putea functiona cat mai bine in mediul scolar, pentru a se simti mai bine printre ceilalti si nu in ultimul rand pentru a face fata cu succes situatiilor noi sau dificile. Pe langa beneficiile comportamentale evidente pe care le ofera , acest sistem ajuta copilul in a invata sa se autoevalueze si in a fi din ce in ce mai constient de propriul comportament, acesta fiind un pas important in a putea sa preia controlul asupra reactiilor impulsive sau mai putin constiente.

Inceputul scolii pentru copilul cu autism sau Asperger January 2, 2010

Partea I – tranzitia spre o terapie dinamica

Includerea in sistemul scolar este un moment plin de incarcatura pentru copiii cu autism sau Asperger. De aceea, atitudinea si demersurile parintilor sunt esentiale in procesul de adaptare a copilului la regulile si cerintele programului scolar. Acesta se poate intalni cu multe situatii noi la care inca nu are un model de reactie sau in fata carora ar putea avea un comportament mai putin adecvat social. De exemplu, cand ridica mana pentru a raspunde si nu este numit, e important sa inteleaga si nu sa se frustreze sau demotiveze pentru a mai incerca si data viitoare; cand se afla intr-o activitate este important sa asculte si sa se concentreze, nu sa se gandeasca la „trenuri, avioane sau personajele lui preferate”; cand este in pauza este de preferat sa vorbeasca si sa initieze jocuri cu ceilalti copii, nu sa se adanceasca intr-un comportament stimulator (vorbit singur, fluturat din maini etc), cand pierde la un joc e de preferat sa respire adanc si sa mai incerce o data, nu sa izbucneasca in plans sau sa devina foarte furios, descurajat.

Pentru a putea avea un start bun, in urma caruia copilul sa beneficieze cat mai mult din experientele de la scoala si sa isi dezvolte un comportament compliant, este esential a avea un plan dinainte stabilit. Important este sa se defineasca ce sistem motivator se va folosi, care va fi maniera de introducere a terapeutului insotitor la scoala si cum se va produce tranzitia dinspre ABA spre o terapie dinamica, pozitiva. Aceasta terapie face trecerea de la conditionarile comportamentale pe care le presupune ABA la o structura comportamentala dinamica care tinde catre asumarea consecintelor logice, naturale si firesti, catre intarirea interactiunilor sociale si catre incurajarea dezvoltarii unui Sine capabil de a alege in situatiile firesti de viata.

Este foarte important ca inainte de inceputul scolii sau in primii ani de scoala, copilul cu autism sau Asperger sa urmeze tranzitia de la terapia ABA spre terapia dinamica. Aceasta foloseste tehnici ce trec dincolo de stricta conditionare a tehnicilor folosite in ABA si fac apel la resurse folosite in terapia prin joc, Gestalt terapia, terapia prin arta, exercitiile de relaxare si vizualizare creativa, povestile terapeutice special create pentru nevoile de gestionare a emotiilor, a comportamentelor exagerate sau neadecvate etc.

Folosind aceste tehnici, copilul va deveni din ce in ce mai flexibil, mai constient de propriile trairi si reactii, mai putin dependent de conditionarile exterioare cat si mai relaxat si interesat de experientele dinafara lumii lui imaginare. In urma acestei tranzitii, acesta se va bucura mai mult de interactiunea cu copiii si va avea mai multa incredere in el si in resursele sale. Terapia dinamica muta accentul de pe dificultatile si comportamentele neadecvate pe resursele si potentialul copilului. Ea doreste sa creeze un echilibru intre cerintele adultului asupra copilului si recunoasterea si respectarea dorintelor si nevoilor acestuia. Terapia dinamica presupune modificarea limbajului folosit in abordarea copilului, in sensul recunoasterii si acceptarii emotiilor si dorintelor acestuia, respectiv in sensul ascultarii si oferirii de mai multa libertate de exprimare si manifestare. Se pune din ce in ce mai mult accent pe grija fata de Eul copilului, de imaginea lui despre Sine si lume.

ABA, ca sistem de lucru (absolut necesar si vital pentru procesul de recuperare a copiiilor din spectru autist), se concentreaza destul de mult pe un raport de forte in care adultul fixeaza raspunsurile comportamentale dezirabile pe care copilul le poate avea la aparitia stimulilor exteriori. Aceasta abordare, desi foarte folositoare in compunerea unui set de comportamente adecvate, are sansa de a pune copilul intr-un raport de inferioritate, in care raspunsurile acestuia nu sunt intotdeauna exteriorizarea propriului Eu ci reactii menite fie sa indeparteze pericolulul pedepsei, fie sa apropie placerea recompensei, fenomen care poate, la randul sau, sa conduca la dezvoltarea slaba a Eului copilului. De aceea devine importanta tranzitia catre un program care sa intareasca Eul copilului prin concentrarea pe resursele si capacitatile lui naturale.

Ca mediu dinamic si intens social, care presupune o sumedenie de noi provocari, scoala necesita cresterea capacitatii de adaptare a copilului cu autism la noile realitati. De aceea este importanta crearea unei abordari terapeutice dinamice care sa diminueze anxietatile inerente scolii prin intarirea increderii in sine si a capacitatii de afirmare.